06 iul. ALOE VERA – o farmacie într-o plantă
”Odinioară, Aloe intra în compoziția celor mai multe preparate: elixir, balsam, colir și altele, atât din medicina savantă, cât și din medicina casnică și populară. Faptul că revine azi în vogă, prin ușa din față, înseamnă că se face în sfârșit dreptate.”
Dr. William R. Robertson
Aloe vera L. (= adevărată) este cunoscută în lumea științifică și cu alte denumiri: Aloe vulgaris Lamark, Aloe barbadensis Miller. Numele de Aloe derivă, probabil, din cuvântul arab ”ALLOEH” sau cel sirian ”ALWAI”, ori ebraicul ”HALAL”, însemnând ”substanță amară strălucitoare”.
Este una dintre cele peste 300 de specii și varietăți din genul Aloe existente astăzi pe Terra. Însă doar 6 dintre acestea au calități terapeutice, iar Aloe Vera este de departe cea mai valoroasă! Și nu doar printre tipurile de Aloe, dar, am putea spune, fără echivoc, că este ”regina plantelor medicinale”.
Originară din insulele Capului Verde și Canare, planta s-a răspândit destul de repede în toate colțurile lumii.
Povestea de peste 5000 de ani a aloei este una de-a dreptul fascinantă, în care se împletesc dovezile științifice cu mitologia. Cunoscută dintotdeauna pentru frumusețea ei misterioasă, eleganța sa exotică, proprietățile sale terapeutice legendare, era considerată în unele civilizații ca fiind un zeu.
În Egiptul Antic aloe era planta a cărei ”sânge” dădea Frumusețea, Sănătatea și Eternitatea. Făcea parte din ritualul de îmbălsămare și îl însoțea pe Faraon în călătoria spre lumea de dincolo, pentru a-l îngriji și hrănii în timpul călătoriei sale lungii.
În plus, pentru antici, aloe deținea virtuți cosmetice. Se spune că ochii Cleopatrei datorau mult din legendara lor strălucire unei loțiuni pe bază de aloe și că secretul frumuseții pielii și tenului lui Nefertiti era rezultatul băilor zilnice în lapte de măgăriță și pulpă de aloe.
Pentru Greci, aloe simpoliza Frumusețea, Răbdarea, Norocul și Sănătatea. Hippocrate descrie câteva proprietăți curative ale aloei: creșterea din nou a părului, calmarea dizenteriei și a durerilor de stomac.
Alexandru cel Mare își vindecă rana infectată în timpul expediției spre Asia cu un ulei pe bază de Aloe provenit din insula Socotra. Și la îndemnul lui Aristotel cucerește insula cu scopul de a acapara plantațiile de aloe. Se spunea că sucul de această plantă îi făcea pe războinici invulnerabili.
Dioscoride, medic grec al antichității a descris proprietățile aloei în care amintea, printre alte virtuți, cele de coagulare a sângelui în răni, de cicatrizare a zgârieturilor și rănilor deschise, de vindecare a furunculilor și hemoroizilor.
Locuitorii din Mesopotamia își ornau ușile cu frunze de aloe pentru a-și proteja casele. Negustorii din Orientul Mijlociu exportau extracte din această plantă până în China (alo-hei), trecând prin India, Malaezia și Tibet.
Medicina ayurveda din India ține Aloe la loc de cinste, în calitate de plantă importantă, considerată ca fiind o plantă sacră. Pe rugul funerar se pun și astăzi frunze de aloe, ca simbol al Renașterii și Eternității.
Într-o celebră lucrare de medicină a Scolii medievale din Salermo sunt descrise în versuri virtuțile terapeutice ale aloei:
Vindecă o rană, înviorează trupul
Distruge cancerul în fază incipientă
Vindecă umoarea ochilor, durerea de cap
Urechile înfundate și limba încărcată
Redă vigoarea stomacului bolnav
Oprește căderea părului și-i dă viață
Calmează ficatul și vindecă icterul.
(citat de Robert Dehin în cartea sa ”Doctorul Aloe”)
Marinarii spanioli de pe vasul Sfânta Maria în expediția lui Cristofor Columb, au fost salvați de boală și malnutriție datorită aloei. Iar indienii convertiți din colonii numeau planta aloe ”Arborele lui Isus” și ”Doctorul cerului”.
În Japonia și China, aloe este o plantă regină: se bea, se mănâncă, se consumă și vindecă sub toate formele ei. De mai multe secole, aloe era considerată un medicament contra arsurilor și afectiunilor pielii. Medicina chineză modernă utilizează pulpa de aloe în tratarea aterosclerozei.
În Biblie, găsim urma aloei în multe Cărți Sfinte. În Evanghelia după Sf. Ioan scrie: ”Nicodim, care era plecat de cu noapte spre Isus, veni de asemenea, aducând un amestec de aproximativ zece livre cu smirnă și aloe. Au luat deci trupul lui Isus, și L-au înfășurat în giulgiu, cu mirodenii, precum este obiceiul de înmormântare la iudei”.
În prezent, în foarte multe țări, aloe rămâne prin excelență o plantă medicinală. În cartea sa, Aloe Vera, Carol Miller Kent pretinde că un unguent împotriva arsurilor pe bază de aloe făcea parte din farmacia de la bordul navei spațiale Apollo care a aterizat pe lună în 1969. Lucrările biologului Israel Brekhman dovedesc eficacitatea aloei în cazul radiațiilor nucleare.
Dr. Ivan Danhof de la Universitatea din Texas a demonstrat fantasticele virtuți de rehidratare al gelului de aloe (pulpa din frunză). Acesta conține 95-98% apă (biologică) și penetrează în interiorul pielii de 3-4 ori mai repede decât apa.
Doctorul oftalmolog rus Vladimir Filatov, specialist în grefe de țesut, a fost unul din pionierii moderni ai terapiei pe bază de aloe. El a tratat nenumărați pacienți cu preparate pe bază de aloe (aloe biostimulantă), constatând că această plantă stimulează funcțiile fiziologice ale organismului și întărește considerabil sistemul imunitar. El scria: ”Extractul gelului de aloe are același efect ca și transplantul de țesut”.
Poate, că ți s-a părut prea lungă această incursiune în istoria utilizării plantei, însă eu am încercat (nu știu dacă mi-a și reușit) doar să trec în revistă câteva dintre nenumăratele dovezi istorice și științifice despre planta Aloe, care de-a lungul a peste cinci milenii, și-a dovedit utilitatea medicinală și practică.
Și nu numai dovezile istorice. Înțelepciunea populară din toată lumea este nemuritoare. Am adunat doar o parte din denumirile populare cu care a fost ”botezată” planta de-a lungul existenței sale, de către diverse popoare. Aceasta este o dovadă incontestabilă a virtuților sale miraculoase (iar eu nu am întâlnit în practica și studiile mele de botanist o altă plantă cu un număr atât de mare de denumiri populare):
”Vindecătorul tăcut”, ”Doctorul din ghiveci”, ”Floarea doctorului”, ”Planta pentru arsuri”, ”Planta Vindecătoare”, ”Medicul din ghiveci”, ”Nuiaua raiului”, ”Planta veșniciei”, ”Crinul Deșertului”, ”Binecuvântarea Cerului”, ”Doctorul Aloe”, ”Arborele lui Isus”, ”Doctorul cerului”, ”Planta vieții”, ”Planta minune”, ”Binecuvântarea Cerului”, ”Planta Divină”, ”Mâna lui Dumnezeu”, ”Remediul armoniei”, ”Planta care vindecă tot”, ”Planta tinereții veșnice”, ”Centenar”, ”Biblie”, ”Planta de prim-ajutor”, ”Doctor”, ”Planta dietei”, ”Elixirul longevității” etc.
Multă vreme a fost utilizată sub formă de pulbere obținută din frunzele uscate ale plantei, care se puteau transporta ușor. În țările producătoare se utiliza și sucul roșiatic proaspăt din interiorul frunzei.
Și poate că astăzi, milioanele de utilizatori ai produselor pe bază de Aloe Vera, nu s-ar fi putut bucura de beneficiile ei dătătoare de Viață și Sănătate, dacă nu s-ar fi găsit o metodă de stabilizare a geluluii de aloe (acesta fiind hipersensibil la oxidare).
La sfârșitul anilor ′50, Bill C. Coats un farmacist texan, care și-a petrecut o mare parte din viață studiind această plantă, a reușit să stabilizeze pulpa proaspătă de Aloe Vera printr-un procedeu perfect natural. Secretul său, care a fost brevetat, constă în intubarea timp de 3 zile a pulpei la temperatură variabilă și adăugarea vitaminei C, vitaminei A și a sorbitolului, antioxidanți excelenți.
Această descoperire a permis comercializarea gelului de Aloe Vera pe scară largă. Astfel, aloe a pornit să cucerească lumea pentru binele tuturor. Iar astăzi milioane de oameni de pe cele cinci continente se bucură de beneficiile ei, de-a dreptul miraculoase.
Aloe Vera din plantațiile americane atinge o înălțime de 60-90 cm, chiar mai mult. Frunzele sale lungi de 40-60 cm ornate cu spini, au la bază o grosime de 14-15 cm. Acestea cresc sub formă de rozetă, dintr-o tulpină scurtă. Este o plantă perenă, are un ciclu de viață de 10-12 ani, însă frunzele sunt de obicei recoltate la vârsta de 3-4 ani.
Partea cea mai valoroasă a frunzei este gelul (pulpa frunzei) – substanță lipicioasă, translucidă, cu gust amărui. Acesta conține, conform ultimelor cercetări și analize de laborator, cca 400 de substanțe, dintre care 75 de compuși activi. Chiar dacă în compoziția gelului de aloe substanța activă constituie 1,5-2% (restul fiind apa biologică), sinergismul acestor componente produce efecte terapeutice remarcabile.
Cele mai importante componente ale gelului de Aloie Vera sunt:
● Lignine, antrachinone, saponine
Ligninele sunt substanțe care penetrează cu ușurință epiderma, având rol de cărăuși. Saponinele au acțiuni antiseptice și detergente. Antrachinonele sunt renumite pentru acțiunea lor laxativă și analgezică, de asemenea au calități bactericide și antibiotice, lipsite de orice toxicitate.
● Vitamine: vitaminele A, C, E, Complexul vitaminic B, inclusiv B 12, colina.
● Minerale și oligoelemente
Aloe Vera conține peste 20 de săruri minerale, toate esențiale organismului uman: Calciu, Fosfor, Potasiu, Fier, Sodiu, Clor, Mangan, Magneziu, Cupru, Crom, Zinc, Iod, Seleniu, Kaliu, Molibden etc.
● Mono și polizaharide (Glucide)
Diferiți constituenți ai acestor compuși ameliorează artrita, hipertensiunea și indigestia și scad nivelul de colesterol, îmbunătățesc funcțiile ficatului și stimulează vindecarea oaselor. De asemenea, sunt benefice în afecțiunile intestinului inflamat, a bolii Crohn și în colite ulceroase (Dr. Peter Atherton).
● Aminoacizi
Aminoacizii sunt proteine care furnizează energie, acționează ca și catalizatori, reglează echilibrul chimic, intervine în regenerarea țesuturilor.
Organismul uman conține 22 aminoacizi, dintre care 8 sunt denumiți ”esențiali”, deoarece organismul nu-i poate produce. Aloe Vera conține 7 din cei 8 aminoacizi esențiali și 11 din cei 14 aminoacizi numiți ”neesențiali/secundari”, pe care organismul nostru îi sintetizează plecând de la cei opt aminoacizi esențiali.
● Aminoalcoli
Colina – aminoalcool lipotrop și vasodilatator coronarian, favorizează metabolismul.
● Enzime (catalizatori)
Au efect analgezic, antiinflamator, stimulator al sistemului imunitar, reglator al funcțiilor hepatice, facilitează digestia, împiedică acumularea de apă oxigenată din țesuturi etc.
● Steroli
Sunt agenți antiinflamatori importanți, de asemenea au efect analgezic și antiseptic.
Aloe Vera conține și acid salicilic, un compus asemănător cu aspirina. S-au mai descoperit aloemanan și acemanan.
Acemananul este o macromoleculă polimeră imunostimulatoare puternică, care stimulează producția de macrofagi, factori de eliminare a tumorilor.
Alte substanțe: aloetina (germicid care neutralizează toxicitatea a numeroși germeni), aloeulcina (activează regenerarea celulară și accelerează vindecarea ulcerelor), aloemicina (pare să posede o acțiune antitumorală).
Fără îndoială viitorul ne mai rezervă și alte surprize.
Dintre efectele gelului de Aloe Vera enumerăm:
– Efect detoxifiant la nivel celular
– Efect antiinflamator (reduce inflamația și tumefierea)
– Efect imunomodulator
– Efect nutritiv
– Efect analgezic și anestezic
– Efect antiseptic
– Efect antiparazitar
– Efect cicatrizant al tegumentelor și al mucoaselor
– Efect de regenerare a țesuturilor
– Efect antialergic
– Efect antiateromatoz
– Efect antivirotic, antibacterian și antifungic
– Efect reglator al tranzitului intestinal
– Efect antioxidant
– Efecte benefice în unele tumori și leucemii.
Aloe are zeci de milioane de adepți, din America până în Japonia, din Scandinavia până în Australia și Africa de Sud, din Rusia, China, India și Malaezia.
Se pune întrebarea, dacă fulgerătoarea dezvoltare a utilizării ei la care asistăm în zilele noastre este un fenomen în vogă sau se datorează, oare, calităților veritabile ale plantei.
În orice caz, aloe este prin excelență planta de ”prim-ajutor”. Și această plantă magică ne rezervă încă multe surprize în viitor.
”Eu cred că secolul 21 va confirma faptul că Aloe Vera este cel mai bun medicament pe care l-a cunoscut omenirea vreodată”.
Dr. Lee Ritter
Dr. Biolog Tatiana Tofan
Eagle Manager