30 iul. Inversarea spiralei descendente a liderului
Autor: Carmen Larion, Safir Manager
Acest articol se adresează liderilor şi reprezintă o analiză, o interpretare din punct de vedere psihologic, a paşilor descendenţi parcurşi de un lider care se confruntă cu eşecul, dar şi soluţia- metoda concretă de revenire după astfel de situaţii.
Toţi liderii rezolvă probleme dificile legate de oameni şi ajung să fie cu atât mai bine plătiţi, cu cât fac mai bine asta şi cu cât sunt mai mulţi oameni implicaţi!
Fiecare lider are o viziune, stabileşte obiective, dezvoltă strategii, face şi reface planuri, acţionează (recruting, liste, invitaţii, stabilire obiective, planificare, prezentări, instruiri, dezvoltarea echipei, analiza rezultatelor şi de la capăt…). Altfel spus, liderul controlează situaţia pentru ca lucrurile să se mişte din punctul A în punctul B, implicând mai mulţi sau mai puţini oameni, după caz. De cele mai multe ori, drumul este presărat cu probleme, obstacole şi chiar şi cei mai buni lideri, care de-a lungul timpului au cunoscut rezultate excepţionale, pot ajunge într-un punct C (critic), în care, din cauze externe, simt că încep să piardă controlul asupra situaţiei, asupra oamenilor, dar mai ales asupra lor.
Cel mai dificil lucru pe care trebuie să-l facă un lider este să se controleze pe el însuşi. De cât de bine reuşeşte să facă asta depinde continuarea ascensiunii sau involuţia sa.
Trebuie să acordăm atenţie consecinţelor generate de circumstanţe asupra autocontrolului, asupra gândirii, trăirilor şi comportamentului. Chiar şi cei mai buni şi mai realizaţi lideri au experimentat situaţii dificile şi au intrat într-o ”spirală descendentă”. Unii au ieşit din ea, alţii nu.
Ca să înţelegem cum şi de ce reacţiile şi rezultatele sunt total opuse, trebuie să ţinem cont de câteva adevăruri. Psihologul Henry Cloud a întreprins câteva studii pentru a identifica trăsăturile definitorii ale celor care revin şi ale celor care abandonează şi pentru a structura, din punct de vedere psihologic, coborârea în spirală în trei paşi şi inversarea spiralei descendente în trei paşi.
Unul dintre studii s-a derulat în domeniul asigurărilor, pe două loturi de oameni. Împărţirea s-a bazat pe două criterii: competenţă, abilităţi şi profesionalism şi al doilea, pe profilul psihologic (optimist, pozitiv- pesimist, negativist)
Primul lot i-a cuprins pe cei incompetenţi, amatori, aerieni, dar optimişti şi pozitivi, iar lotul al doilea era format din profesionişti cu abilităţi certe în domeniu, dar pesimişti şi negativişti.
Tuturor li s-a dat o sarcină şi un termen de finalizare. Surpriza a fost că la finalul aceleiaşi perioade de muncă, cei din primul lotul au avut rezultate cu 53% mai bune decât cei din al doilea lot.
Înainte de cunoaşterea rezultatelor testului, aţi fi fost tentaţi să daţi credit celor din aldoilea grup.
După aflarea rezultatelor testului, concluzia este că, dacă ar trebui să alegem, în loc să ne dorim în echipă oameni care “pot, dar cred că nu pot”, preferăm oameni care “nu pot , dar cred că pot”.
Oamenii încep o activitate nouă (pornesc din punctul A) atunci când au încredere că “pot” şi se descurajează şi renunţă atunci când cred că “nu pot” . Pentru a înţelege ce se petrece în spatele unui declin, trebuie să ţinem cont şi de faptul că trăim într-o lume guvernată de Legea Cauză-Efect.
De exemplu, dacă dau telefoane, stabilesc întâlniri; dacă stabilesc întâlniri, fac prezentări; dacă fac prezentări, sponsorizez oameni noi şi dacă sponsorizez oameni noi, dezvolt echipa. Toate acestea funcţionează până într-un context, în care apar lucruri pe care nu le poţi controla (declin economic, perioada concediilor sau sărbătorilor, un supervisor care ţi-a promis că ajunge manager dar şi-a găsit un job şi nu mai este interesat de Forever, altul care a divorţat şi a fost deviat de la obiective, a crescut cursul euro etc.).
În astfel de situaţii se poate “pierde controlul“. Liderul începe să îşi modifice: modul de gândire, sentimentele şi acţiunile. Creierul se schimbă şi apare ceea ce psihologii numesc “Deznădejdea învăţată”, adică descurajarea. În acest fel, pentru unii lideri ” începe sfârşitul”!
Urmează cei trei paşi descendenţi (3P): Personal, Penetrant şi Permanent
Personal – Primul şi cel mai important lucru pe drumul de la A la B (ex. de la supervizor la manager, sau de la manager la eagle manager, sau Chairman’ bonus) este să crezi că ” poţi” şi să crezi, până într-un context când, independent de tine, legea cauză –efect nu mai funcţionează (ex. dau telefoane, dar nu-mi răspund oamenii; stabilesc o întâlnire, dar persoana nu vine; am invitaţi la prezentare, dar invitaţii nu vin; am stabilit toate detaliile pentru sponsorizare, dar persoana se răzgândeşte şi nu-ţi poţi atinge targetul de “Activ”; ai stabilită întâlnirea cu echipa şi te pregăteşti pentru 20 invitati, dar vin 2; fiecare supervizor şi manager îşi cunoaşte sarcinile, dar nici unul nu reuşeşte să facă punctajul propus şi nu reuşeşti o calificare etc.).
Efectul este că simţi cum pierzi controlul şi creierul începe să se schimbe, începe să-şi facă prezenţa deznădejdea, care se reflectă în gânduri, sentimente şi comportament şi vinovăţia (ex.: “Eu nu sunt capabil să fac asta, cum mi-o fi trecut prin minte că pot face asta?”; “Trebuie să-mi formez o echipă de zeci de oameni noi şi eu nu am fost în stare să mă ocup şi să motivez 3 oameni”; “Cum voi face eu 120 pc în două luni să ajung manager, dacă nu sunt în stare să-mi fac nici activul?”; “Cum să fac 1500 pc/an când nimeni din echipă nu mai lucrează şi eu am epuizat ideile”; “Cum să fac Eagle Manager dacă nu sunt în stare să fac 30pc/lună?”. Practic, începi să personalizezi şi să consideri că problema e la tine.
Cel mai rău, în acest moment, este că deznădejdea, disperarea, frustrarea şi nemulţumirea se transmit dincolo de cuvinte. Gândirea şi sentimentele noastre negative se vor transmite în atitudinea, comportamentul şi în acţiunile noastre. Refuzurile vor deveni mai frecvente (cine vrea să aibă de a face cu un deznădăjduit, cu un nemulţumit, un frustrat; cine ar avea încredere să înceapă o afacere alături de un om care şi-a pierdut ”busola” şi este dominat de neîncredere?) Oamenii vor gândi, pe bună dreptate, că această persoană “nu poate” şi vrea să mă convingă pe alţii că “pot”?
Penetrant- Starea descrisă anterior devine pătrunzătoare, se extinde de la un domeniu (ex: Forever), la toate domeniile vieţii. Deşi e clar că legea cauza – efect nu mai funcţionează, continui să faci aceleaşi lucruri fără nicio schimbare, iar acest lucru atrage şi mai multe nemulţumiri care se extind şi la viaţa personală (copiii ţi se pare că nu te mai ascultă, nu te mai respectă; soţul/soţia nu numai că nu te susţin, dar ţi se pare că te judecă şi te descurajează; trebuie să alegi între continua activitatea în afacere şi a-ţi plăti rata la bancă, dar banii parcă nu ajung şi consideri că munceşti degeaba, etc).
La toată această situaţie aproape insuportabilă, nu numai industria asta a MLM-ului începe să miroase rău de tot, însă criza continuă să se adâncească şi totul pare “în negru”. Acesta este “sărutul morţii”. Întreaga situaţie scapă de sub control şi facem pasul următor, permanent, adâncindu-ne în prăpastia “spiralei descendente”.
Creierul are softul complet virusat. Apare convingerea că lucrurile nu depind de tine, ci de circumstanţele, pe care nu le poţi schimba. Apar renunţarea şi resemnarea.
Dacă Legea cauză – efect nu funcţiona până acum (chiar dacă provocai o ”cauză”-“efectul” era-zero), în această etapă renunţi să mai provoci o “cauză” şi, evident, “efectul” este tot zero. Nu mai dai telefoane (îţi creşte tensiunea sau te ia cu transpiraţii când trebuie să pui mâna pe telefon şi tu oricum cunoşti deja răspunsul negativ de la celălalt capăt al firului); nu te mai ocupi de echipă şi ai îndoieli cu privire la existenţa acesteia, nu mai mergi la prezentări, la instruiri sau întâlniri. Cu alte cuvinte, te izolezi, te însingurezi în tristeţea ta şi atingi capătul de jos al spiralei morţii liderului.
Există o veste bună! A fost demonstrată de psihologii specializaţi în psihologia leadershipului, o metodă ştiinţifică de inversare a spiralei descendente. Drumul de întoarcere se face tot în trei paşi: Recăpătarea încrederii de sine (creierul are nevoie de resetare); Recăpătarea controlului (creierul are nevoie să deţină controlul) şi Alimentarea creierului cu “combustibil”(relaţii).
Creierul are nevoie, din când în când, să i se amintească realizările anterioare şi să i se aducă mărturii ale capacităţii, abilităţii, talentului care au stat la baza acelor realizări, pentru a-şi recăpăta încrederea în potenţialul primit de la Divinitate; pentru că, nu-i aşa, ştiinţa şi credinţa se întâlnesc într-un punct comun-ADEVĂRUL.
Adevărul este că tu, cel care ai ajuns în punctul terminus al spiralei descendente, eşti acelaşi cu cel care, cândva, a generat o echipă care făcea 60 pc/lună dacă nu cumva mai mult. Eşti acelaşi cu cel care a făcut stimulentul auto, Chairmain’s Bonus, 1500 pc/an sau mai mult. Tu ai făcut toate aceste lucruri şi, oricât ar încerca creierul să te convingă că “nu poţi”, de fapt ai demonstrat, nu o dată, că ”poţi”. Deoarece creierul “face ce vrea” independent de voinţa noastră, secretă neurohormoni care ne pot bulversa dispoziţia, emoţiile, trăirile, trebuie să apelăm la “mintea” noastră care să cheme în ajutor raţiunea, logica şi memoria.
Tema I: Poartă la tine o agendă. Împarte o pagină în două coloane, printr-o linie verticală. Pe prima coloană trece toate gândurile negative care îţi vin în minte, iar pe cealaltă coloană trece câte un gând pozitiv astfel încât, să egalezi prima coloană. De exemplu, vrei să dai un telefon şi deja îţi vine în gând că vei primi un refuz. Notează şi vei descoperi că aşteptările tale sunt greşite. Studii concrete arată că în 99% din cazuri răspunsurile erau cu totul altele decât cele aşteptate.
Menţiune! Găseşte în tine puterea să-ţi întrebi sponsorul sau persoana din linia superioară, pe care ai considerat-o mentorul tău, dacă există şi lucruri pe care le poţi corecta la tine. Poate exista o problemă care ţine de caracterul sau atitudinea ta şi de care nu ţi-ai dat seama.
“Uneori câştigi, alteori…înveţi!”- John Maxwell
Decât să renunţi la afacerea ta (Ex: Forever), mai bine renunţă la orgolii! Cu cât orgoliile sunt mai mici cu atât toleranţă la frustrare este mai mare.
Recăpătarea încrederii de sine şi recăpătarea controlului
Tema 2: pe altă pagină a agendei, împărţită în două coloane, notează în prima coloană lucrurile asupra cărora nu ai control (criza, cursul euro, economia, preţurile, piaţa, oamenii). Creierul devine o “groapă de gunoi” şi de stres, dacă te focalizezi pe ce nu poţi controla.
Nu te mai gândi nici o clipă la toate acestea. Pe cealaltă coloană, notează ceea ce poţi controla şi ai grijă ca lista să fie cât mai lungă. De exemplu: poţi asculta şi citi materiale motivaţionale, poţi da telefoane, poţi face un plan împreună cu cineva din echipă, poţi consilia consumatorii, poţi încuraja pe cineva, poţi zâmbi, e permis!
Relaţiile. Un studiu realizat pe maimuţe, a demonstrat că efectul stresului este variabil în funcţie de confortul psihic pe care îl are subiectul asupra căruia se aplică stresul, iar confortul psihic sau afectiv este diferit, în funcţie de relaţiile în care e plasat subiectul.
Concret, o maimuţă a fost amplasată într-o cuşcă şi i s-au aplicat stimuli sonori foarte puternici, care au speriat-o şi au determinat un comportament foarte agitat. În a doua etapă a studiului, a fost introdus în cuşcă, partenerul maimuţei. S-au aplicat stimului sonori şi mai puternici, s-au adăugat şi stimuli luminoşi, generaţi de stroboscop. Se aşteptau la şi mai multă agitaţie din partea animalelor. Efectul neaşteptat a fost că maimuţa s-a linişti, iar la analiza probelor de sânge în care era măsurată concentraţia hormonilor stresului, nivelul concentraţiilor, în a doua fază, scăzuse la jumătate faţă de prima etapă a studiului.
Creierul se schimbă într-o relaţie. Oamenii devin mai siguri, confortabili şi mai toleranţi cu sine şi cu ceilalţi. Încep să rezolve problemele pe care le au, se conectează, vorbesc şi simt la fel, au aceleaşi preocupări, probleme şi caută împreună soluţii. Relaţionarea scade nivelul stresului. Cel mai mare rău pe care poţi să ţi-l faci, este să te retragi, să te izolezi, să te însingurezi.
Tema 3: Află unde şi când se ţin prezentări întâlniri, instruiri şi fă-ţi curaj să participi. Apoi, încearcă să iniţiezi câteva întâlniri şi încet, încet vei reveni. Poate te preocupă ce vor spune cei din echipă. Înainte să primeşti întrebări care ţi s-ar putea părea incomode, fă un pas în faţă şi anunţă-ţi echipa, că după o pauză de încărcare a bateriilor ai reluat activitatea. Şi ce minunat că planul de marketing îţi permite să reîncepi de la nivelul şi cu toate avantajele pe care le-ai dobândit până la intrarea în “spirală”! Îţi promit că nu ai uitat ce ai de făcut. E ca mersul pe bicicletă!
Ştiinţa a demonstrat că această cădere în “spirala descendentă a morţii liderului” este un proces reversibil.
Legea durerii ne spune că un lider trebuie să fie un bun manager al experienţelor negative.
Toată lumea are eşecuri, însă nimănui nu-i plac eşecurile. Vei avea succes, doar dacă nu renunţi şi din fiecare greşeală, oricât de dureroasă ar fi, înveţi ceva!
Aş vrea să închei cu ceea ce cred, că reprezintă două condiţii esenţiale pentru continuarea călătoriei:
1. Trebuie să fii suficient de dornic şi modest ca să declanşezi în tine schimbările necesare şi să redobândeşti încrederea, echilibrul şi controlul asupra ta.
“Oamenii sunt dornici să-şi îmbunătăţească circumstanţele, dar nu sunt la fel de dornici să se îmbunătăţească pe ei!” – James Allan
2. Ca lideri, ştiţi că motivaţia nu vine din exterior, ci trebuie să o redescoperiţi singuri !
“Dacă e important pentru tine, vei găsi o cale, dacă nu, vei găsi o scuză!”– Jim Rohn
Dragostea să vă umple sufletul !
Simţiţi, trăiţi şi daţi mai departe spiritul FOREVER !
Carmen Larion, Saphire Manager Forever Living Products